M3ta Subsol

“De ce codul nu trebuie sa aiba proprietari”/”Why Software Should Not Have Owners” de Richard Stallman

Posted in cultura, freesoftware, linux, traduceri by m3ta on 11/07/2009

De ce codul nu trebuie sa aibă proprietari*

Tehnologiile digitale ajută omenirea permiţînd ca informaţia să fie copiată şi modificată mai uşor. Calculatoarele promit sa facă aceasta şi mai uşor pentru noi toţi.

Nu toţi insa doresc ca aceasta sa fie aşa de simplu. Sistemul drepturilor de autor le dă programelor nişte “proprietari”, majoritatea carora doresc sa fereasca restul oamenilor de potentialele beneficii din folosirea programelor. Ei ar dori sa fie singurii care pot copia şi modifica programele pe care noi le folosim.

Conceptul dreptului de autor a evoluat odată cu tiparul – o tehnologie pentru producerea in masă a copiilor. Dreptul de autor se potriveste cu aceasta tehnologie, deoarece ea a oprit producerea in masa a copiilor. Dar ea nu a furat si libertatea de la cititori. Un simplu cititor care nu are o copie tiparita, poate sa-si conspecteze cartea si foarte putini au fost daţi în judecată pentru aceasta.

Tehnologiile digitale sunt mai flexibile decit copiile tipărite: informaţia avînd o formă digitală uşor de copiat şi de împărţit cu altii. Această flexibilitate uimitoare nu se potriveşte însa cu asa concepte ca dreptul de autor. Acesta este şi motivul pentru folosirea unor masuri exagerate si draconice menite să aplice dreptul de autor asupra programelor. Ne referim la asemenea practici folosite de Software Publishers Association (SPA):

1. propaganda masivă care afirma ca este greşit să nu respecţi proprietarii de programe, incercind sa-ţi ajuţi aproapele tau.

2. apelarea la turnători pentru a spiona colegii si prietenii.

3. raiduri (nu fără ajutorul poliţiei) în şcoli şi oficii, în care oamenii sunt obligaţi să dovedească că nu sunt vinovaţi de ”piraterie”.

4. urmărirea judiciară (de către guvernul SUA, la cererea SPA) a unor persoane ca David LaMacchia de la MIT, de exemplu, care nu este acuzat de piraterie (el nu este acuzat că a copiat ceva), ci de faptul că a lăsat fără urmărire facilitaţile de copiere şi că a eşuat să controleze folosirea lor.

Toate aceste patru practici amintesc de cele din Uniunea Sovietică, unde orice maşină de copiat era păzita pentru a preveni copierea ilegală şi unde oamenii erau obligaţi să copie informaţia în secret şi să o distribuie din mâna in mâna ca “samizdat”. Desigur că între cele două ţări există o diferenţă: dacă motivul pentru controlul informaţiei în URSS era politic; atunci în SUA el este unul economic, şi anume profitul. Totuşi acţiunile sunt acelea care ne afectează nu motivatai: orice incercare de a opri distribuţia informaţiei, indiferent de motivaţie, ne conduc la aceleaşi metode si la aceeaşi duritate.

Proprietarii aduc cîteva tipuri de argumente care să-i imputernicească să ne urmărească cum folosim noi informaţia:

Terminologie

Proprietarii folosesc cuvintele, ca “piraterie” si “hotie”,dar si de terminologia specializata ca “proprietate intelectuala” si “daune”, care vin sa sugereze publicului un anumit mod de gindire – care nu este nimic altceva decit o analogie simplistica intre programe si obiecte fizice.

Insa ideile noastre si bunul simt ne spune ca propietatea asupra obiectelor fizice se aplica atunci cind este riscul ca ele sa fie luate de proprietarul de drept. El insa nu are nici o legatura directa cu faptul de a copia ceva. Dar proprietarii ne roaga sa-l aplicam oricum.

Exagerari

Proprietarii afirma ca ei sufera “pagube” si “pierderi economice” cind utilizatorii isi copei singuri programele. Dar copiatul nu are nici un efect direct asupra proprietarului si nu dauneaza nimanui. Proprietarul poate pierde numai in cazul cind persoana care a facut copia pus in aceeasi situatie ar fi platit pentru o copie proprietarului.

Un mic exercitiu de meditatie insa ne arata ca utilizatorii, in marea lor majoritate, pusi in ceasta situatie nu ar fi achizitionat copii ale programelor. Necatind la aceasta proprietarii isi calculeaza “pierderile” de parca toti si fiecare ar fi cumparat o copie. E o exagerare – ca sa nu o numim altfel.

Legea

Proprietarii adesea amintesc de legi si pedepsele cu care ei ne pot ameninta. Implicit in aceasta abordare a legii si pedepsei se ascund ideea ca legea reflecta principii morale care nu nasc indoieli – dar in aceeasi ordine de idei, suntem indemnati sa privim aceste pedepse ca niste fapte naturale care nu pot fi incriminate nimanui.

Aceasta argumentatie nu face fata nici unei critici; mai mult chiar decit atit, ea este menita sa promoveze niste stereotipuri.

Este de la sine inteles ca lagile nu hotarasc ce este Bine sau Rau. Fiecare om trebuie sa cunoasca ca, 40 de ani in urma, in numeroase era ilegal ca o persoana de culoare neagra sa se aseze pe scaunele din fata in autobus; dar numai rasistii ar fi spus ca aceasta era rau (gresit).

Drepturi naturale

Autorii deseori reclama o legatura mai speciala cu programele scrise de ei, si continuind afirma, ca resultat, ca dorintele si interesele lor, care se refera la programa, cintaresc mai greu decit al altora – sau chiar mai mult decit a intregii lumi. (In mod normal companiile, nu autorii, detin drepturile de autor, dar de la noi se asteapta sa nu observam aceasta nepotrivire.)

Celora care propun aceasta ca norma etica – autorul este mai important decit tine – nu pot sa spun decit ca eu, un cunoscut autor de programe, o numesc absurditate.

Oamenii numai aparent sunt de acord cu idea de drepturi naturale din pricina a doua motive.

Primul motiv este analogia exagerata cu obiectele fizice. Cind prepar spaghetti, de exemplu, nu sunt de acord dac aaltcineva le maninca, deoarece nu le mai pot minca eu. Actiunea lui imi dauneaza mie direct proportional cu beneficiul lui; numai unul din noi poate minca spaghettele , intrebarea est ecine? Cea mai mica deosebire dintre noi este sufucienta sa inclina balant aetica.

Dar daca tu folosesti sau modifici programa scrisa de mine, atunci aceasta te afecteaza direct pe tine si numai indirect pe mine. Daca tu dai o copie prietenului tau, aceasta te afecteaza mai mult pe tine si prietenul tau de cit pe mine. Si eu nu trebuie sa am autoritatea sa-ti spun sa nu faci aceste lucruri. Nimeni nu trebuie s-o faca.

Al doilea motiv se rezuma la faptul ca oamenii au fost invatati ca drepturile naturale ale autorului reprezinta o traditie neindoielnic acceptata a societatii noastre.

Din puncy de vedere istoric, adevarul este opusul. Idea de drepturi naturale ale autorilor a fost propusa si categoric respinsa cind Constitutia SUA a fost scrisa. De aceea Constitutia numai permite un sistemul drepturilor de autor dar nu cere unul, afirmind ca drepturile de autor trebuie sa fie ceva temporar. Deasemenea mai afirma ca scopul dreptului de autor este de a promova progresul – si nu de a recompensa autorii. Dreptul de autor ii rasplateste cumva pe autori si mai mult pe producatori, dar aceasta este menita ca un mijloc de modificare a comportamentului.

Adevarata traditie a societatii noastre este aceea ca dreptul de autor se intersecteaza cu dreptul natural public – si justificare isi gaseste numai interesul public.

Economia banilor

Argumentul final in sustinerea proprietarilor de programe este acela ca asta conduce catre productia a si mai multe programe.

Spre deosebire de alte argumente, acesta din urma are o abordare mai apropiata de subiect. Se bazeaza pe un obiectiv cit de cit valabil – satisfacerea oamenilor cu programe. Si experienta ne arata ca oamenii vor produce ceva mai mult daca sunt bine platiti pentru asta.

Acest argument are o lacuna:el se bazeaza pe presupunerea ca diferenta este facuta de suma banilor pe care trebuie sa o platim. Se presupune ca “productia de programe” este ceea ce dorim, chiar daca programele au sau nu au proprietari.

Oamenii accepta cu supusenie aceasta presupunere deoarece ea se coordoneaza la experienta noastra cu lucrurile materiale. Luati de exemplu un sandwich: veti putea sa obtineti un sandwich fie pe degeaba fie platind un pret. In acest caz, suma platii dvs. face singura diferenta. Fie ca-l cumparati sau nu, el are acelasi gust, aceeasi valoare nutritiva, si-l puteti minca numai o singura data. Fie ca-l procurati sau nu de la proprietar nu va afecteaza nimic altceva decit suma de bani cu care ramaneti. Toate acestea sunt valabile pentru orice obiect fizic – fie ca are sau nu proprietar aceasta nu afecteaza direct esenta lui, sau ce puteti face cu el dupa ce l-ati procurat.

Dar daca un program are un proprietar, aceasta afecteaza enorm ce esenta sa si ce puteti face cu copia sa daca procurati una. Diferenta nu constituita numai din banii pe care i-ati platit: sistemul proprietarilor de programe ii incurajeaza pe acesti proprietari sa produca ceva – dar nu de ce are societatea adevarata nevoie. Si din aceasta rezulta o poluare etica care ne afecteaza pe noi toti.

De ce are societatea nevoie? Are nevoie de informatie care este total disponibila cetatenilor ei – de exemplu: programe care noi putem sa le citim, adapta si imbunatati, nu numai sa le folosim. Dar de obicei primim o “cutie neagra” pe care nu putem sa o studiem sau sa o modifica.

Societatea are nevoie si de libertate. Cind programul are proprietari, utilizatorii pierd libertatea de a isi controla o parte din vietile lor.

Si mai presus de toate societatea are nevoie a incuraja spiritul cooperarii benevole inter cetatenii sai. Atunci cind proprietarii de programe ne spun ajutind aproapele tau suntem “pirati” ei. de fapt, polueaza spiritul nostru civic.

De aceasta noi spunem ca Free Software se caracterizeza de libertate, nu pret.

Argumentul economic dupa cum se vede este viciat, dar problema economica ramane. Cineva scrie programe din placerea de a scrie sau pentru admiratie si recunoastere; dar daca am dori mai multe programe avem nevoie de fonduri financiare.

Sunt deja mai mult de zece ani, ani in care programatorii Free Software au incercat diverse modalitati, cu succes diferit, de a gasi fonduri. Nu este nevoie ca fiecare sa devina bogat; venitul mediu a unei familii americane in jur de $35 mii, se dovedeste destul de atragator pentru numeroase servicii mai putin atragatoare decit programarea.

Pe parcursul a mai multor ani, pina cind un pemiu mi-a usurat aceasta, cistigam bani din imbunatatirile programelor freesoftware pe care le scrisesem. Fiecare imbunatatire era adaugata la editia standart si astfel devenind disponibila intregului public. Clientii ma plateau ca eu sa lucrez asupra imbunatatirilor pe care ei le doreau decit daca as fi ales singur prioritatile.

Free Sofware Foundation (FSF), fundatie scutita de impozite, care activeaza in domeniul dezvoltarii freesoftware, acumuleaza fonduri vinzind discuri GNU, maiouri, manuale si editii de lux (pe care utilizatorii sunt liberi sa le copie si modifice), cit si din donatii. Ea are acuma o echipa formata din cinci programatori plus inca trei angajati care au grija de corespondenta.

Alti dezvoltatori freesoftware obtin bani din vinzarea serviciilor de suport. Cygnus Support cu aproape 5o de angajati (la data cin a fost scris articolul) isi estima in jur de 15% din angajati se ocupa de dezvoltarea freesoftware – un procentaj binevenit pentru o companie de programe.

Firme ca Intel Motorola, Texas Instruments si Analog Devices si-au unit fortele pentru a finanta dezvoltarea continua a compilatorului liber GNU pentru limbajul C. In acelasi timp compilatorul GNU pentru limbajul Ada este finantat de US Air Force, care considera acest pas drept cel mai economic mod de a obtine un compilator de inalta calitate. (Finantarea Air Force a incetat de ceva timp, compilatorul GNU pentru Ada este dej agat si intretinerea sa este obtinuta din surse comerciale).

Toate aceste exemple sunt mici, miscarea freesoftware este inca mica si tinara. Dar exemplul unui post de radio care este sprijinit de ascultatori arata ca (in SUA) este posibil sa sustii o activitate de anvergura fara ca sa impui pe cineva sa plateasca.

In calitatea ta de utilizator de calculator, acum poti sa-ti dai seama ca folosesti un program proprietar. Daca un prieten te roaga sa-i faci o copie ar fi incorect sa-l refuzi. Cooperarea este mai importanta decit dreptul de autor. Dar o cooperare inchisa si ilegala nu aduce nimic bun societatii. O persoana trebuie sa tinda sa-si traiasca cinstit viata, dechis si cu mindrie; si aceasta inseamn sa zici “Nu” programului proprietar.

Meritati sa fiti in stare sa cooperati liberi si deschisi cu alti care folosesc programe. Meritati sa fiti in stare sa invatati cum lucreaza programul si sa-i invatati pe elevii dvs. Meritati sa fiti instare sa angajati programatorul dvs. preferat ca sa-l repare cind este stricat.

Meritati free software!

==========================================================================================

*Este prima traducerea în limba română a eseului scris de Richard Stallman, un guru în materie de FreeSoftware şi iniţiatorul mişcării GNU. Originalul eseului poate fi găsit aici şi sper ca în curînd să apară şi traducerea română pe pagina gnu.org. Aceasta încă nu este varianta  finală a traducerii, este v. 0.5, traducerea va fi corectată pe parcurs, urmînd a fi eliminate eventualele greşeli de exprimare şi sens.

GMAIL not BETA

Posted in google by m3ta on 10/07/2009

Google anunţă că de pe data de 7 iulie 2009 GMAIL, unul din cel mai popular serviciu de poşta nu mai este BETA. Aceasta are loc după cinci ani de testare, care este de fept o perioadă lungă pentru testarea BETA a unui produs. Odată cu serviciul de poştă din starea de testare au ieşit şi restul produselor Google Apps.

Pentru cei care însă vor să-şi păstreze statul de BETA, Google a pornit un mecanism special care permite reîntoarcerea la BETA.

Serile Poetice Cartier cu Aureliu Busuioc

Posted in cultura by m3ta on 25/06/2009
Editura CARTIER prezintă

Serile poetice
de la Librăria din Centru,

cu participarea excepţională a lui
Aureliu Busuioc şi a invitaţilor săi:
Arcadie Suceveanu, Andrei Ţurcanu,
Adrian Ciubotaru, Liliana Armaşu
si Aurelia Borzin.

Moderator: Emilian Galaicu-Păun,
poet, redactor-şef la editura Cartier

Joi, 25 iunie, ora 18:00 la Librăria din Centru
bd. Ştefan cel Mare, nr. 126

#iranelection cyberwar guide for beginners

Posted in actiuni, drepturile omului, globalism by m3ta on 16/06/2009

preluat de pe http://reinikainen.co.uk/2009/06/iranelection-cyberwar-guide-for-beginners/

The purpose of this guide is to help you participate constructively in the Iranian election protests through twitter.

  1. Do NOT publicise proxy IP’s over twitter, and especially not using the #iranelection hashtag.  Security forces are monitoring this hashtag, and the moment they identify a proxy IP they will block it in Iran.  If you are creating new proxies for the Iranian bloggers, DM them to @stopAhmadi or @iran09 and they will distributed them discretely to bloggers in Iran.
  2. Hashtags, the only two legitimate hashtags being used by bloggers in Iran are #iranelection and #gr88, other hashtag ideas run the risk of diluting the conversation.
  3. Keep you bull$hit filter up!  Security forces are now setting up twitter accounts to spread disinformation by posing as Iranian protesters.  Please don’t retweet impetuosly, try to confirm information with reliable sources before retweeting.  The legitimate sources are not hard to find and follow.
  4. Help cover the bloggers: change your twitter settings so that your location is TEHRAN and your time zone is GMT +3.30.  Security forces are hunting for bloggers using location and timezone searches.  If we all become ‘Iranians’ it becomes much harder to find them.
  5. Don’t blow their cover! If you discover a genuine source, please don’t publicise their name or location on a website.  These bloggers are in REAL danger. Spread the word discretely through your own networks but don’t signpost them to the security forces. People are dying there, for real, please keep that in mind.
  6. Denial of Service attacks. If you don’t know what you are doing, stay out of this game. Only target those sites the legitimate Iranian bloggers are designating.  Be aware that these attacks can have detrimental effects to the network the protesters are relying on.  Keep monitoring their traffic to note when you should turn the taps on or off.
  7. Do spread the (legitimate) word, it works!  When the bloggers asked for twitter maintenance to be postponed using the #nomaintenance tag, it had the desired effect. As long as we spread good information, provide moral support to the protesters, and take our lead from the legitimate bloggers, we can make a constructive contribution.

Please remember that this is about the future of the Iranian people, while it  might be exciting to get caught up in the flow of participating in a new meme, do not lose sight of what this is really about.

Медведев о свободе собраний: Москве нужен Гайд-парк

Posted in stiu si eu ceva by m3ta on 16/04/2009

cititi aici ce crede medvedev despre libertatea de exprimare in Rusia.
poate s-a inspirat din Moldova??

URGENT: 200 de politisti au demisionat in ultima saptamina

Posted in aprilie2009, stiu si eu ceva by m3ta on 16/04/2009
Conform ultimelor stiri in ultima saptamina si-au prezentat demisia peste 200 de lucratori ai organelor de politie. Or aceasta este un numar destul de mare pentru politia din Moldova. Acesta fiind un proces de descompunere de organelor de politie, lucru de care voronin se teme cel mai tare.

Oare nu acesta sa  fi motivul care l-a determinat pe voronin sa ceara amnistierea persoanelor arestate dupa 7 aprilie?!!!

tradare de stat

Posted in personal by m3ta on 15/04/2009
Am ascultat discursul lui T. Baseascu pe care acesta a facut-o azi, in fata Camerelor reunite ale Parlamentului. Mi-a placut in mod special partea in care el se adreseaza tinerilor din Moldova cu apelativul “dragi tineri…”, am ascultat tot discursul. Nu sunt sigur ca as fi facut la fel daca ar fi vorbit Voronin. As fi inchis imediat si nici nu m-as fi gindit ca am pierdut ceva.

Este aceasta oare “tradare de stat” dupa cum spune Voronin??? Sau ce este??? O “tradare de stat minora” sau “incipienta”??? Un inceput de tradare???

Comunicat F.A.M. (Forumul Anticomunist din Moldova) – 17 Aprile, Zi de Doliu pentru jertfele regimului comunist

Posted in stiu si eu ceva by m3ta on 14/04/2009

Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru victimele regimului totalitar comunist de la Chişinău Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false. Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept. De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri! Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei. A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!

14 aprilie 2009, Chişinău

Молдова как модель

Posted in articole, stiu si eu ceva by m3ta on 14/04/2009

Обсуждать детали нынешнего кризиса в Молдавии скучно. Все эти кризисы происходят примерно по схожему сценарию, утомительно однообразному. Можно написать шаблон репортажа (аналитической статьи), отложить в архив и доставать каждый раз, получив первые сведения об очередном кризисе, подставляя лишь нужные имена и детали – «местный колорит».

Выборы приносят успех правительству, оппозиция итог выборов не признает, организует волнения с непременным разгромом здания парламента. Вместо выборов может быть какой-то другой повод – например, очередное особенно дикое или непопулярное решение властей. 

Но в любом случае протест должен сопровождаться погромом. Если получится, можно разгромить не только парламент, но и дом правительства или помещение президентской администрации. Если полицейские силы организованы плохо или получили указание не вмешиваться, можно пожечь мебель и разбить компьютеры. Если полиция сопротивляется эффективно, протест ограничится битьем стекол.

После того, как получилась хорошая телевизионная картинка, можно идти по домам. В зависимости от количества выбитых стекол и поломанных стульев правительство либо идет на переговоры с оппозицией (пересчитывает голоса на выборах, уступает несколько министерских постов или мест в парламенте), либо обвиняет оппозиционеров в заговоре с целью захвата власти при поддержке иностранных спецслужб(российских, американских, румынских, литовских, таджикских – нужное подчеркнуть). Может быть комбинированный вариант: переговоры сочетаются с обвинениями и репрессиями. В произвольном порядке. Можно сначала переговоры, потом репрессии. А можно наоборот. Если оппозиция побеждает, то угроза репрессий нависает уже над действующими чиновниками, но, как правило, эта угроза не реализуется на практике.

Подобные процессы уже неоднократно повторялись в Азии, Африке и Латинской Америке, где число переворотов порой превышало количество лет, которые насчитывает независимое существование государства (классический пример – Боливия к середине ХХ века: более ста переворотов за те же сто лет). Восточная Европа на этом фоне демонстрирует как раз цивилизованность и современность – все обходится (пока) без кровопролития.

Механизм переворота в случае успеха можно повторять сколько угодно раз, поскольку правительство и оппозиция совершенно ничем не отличаются друг от друга, разве что цветом галстуков, да и то не всегда. Поэтому, если, например, сегодня переворот в очередной восточноевропейской республике удался, то с большой долей вероятности можно будет уже через три-четыре месяца начинать планировать новый – причины общественного недовольства устранены не будут, демократии не станет больше, а коррупции – меньше. Потому людей можно будет снова выводить на улицы, примерно под теми же лозунгами: «Долой плохих парней! Отдадим власть хорошим парням!»

Беда в том, что хороших парней не бывает. По крайней мере – в посткоммунистическом истеблишменте. И дамы, увы, подстать господам. Так что феминистская революция даст не больше, чем «революция» оранжевая, розовая или серо-буро-малиновая.

Можно, конечно, порассуждать о геополитике. Мол, пророссийские силы вытесняются силами прозападными. Но, увы, чем больше проходит времени, тем труднее отличить одних от других. Вот, например, администрация президента Воронина в Молдавии. У него с Россией отношения до того испорчены были, что наши власти даже молдавское вино пить запретили! Что, кстати, оказалось действительно сильным ударом по экономике страны, где виноделие оставалось чуть ли ни единственной живой отраслью народного хозяйства. В общем, Воронин – прозападный политик, лучший друг Европейского Союза, сторонник сближения с НАТО и все такое. Оппозиция – тоже прозападная, тоже за Европейский Союз, тоже за сближение с НАТО. 

В Риге, когда били стекла в парламенте, тоже не было слышно призывов к выходу из НАТО или отказу от ратификации Лиссабонского договора. В отличие от Страсбурга, Лондона или Афин, где протестующие толпы требуют радикально изменить политику и систему, восточноевропейские толпы, ничего, по сути, не требуют. Они выражают возмущение творящимися вокруг безобразиями, одновременно демонстрируя полную готовность терпеть точно такие же или даже худшие безобразия дальше, если только сменится персонал, который эти безобразия вытворяет.

По стандартам Европейского Союза, выборы в Молдавии – правильные. Были, конечно, нарушения. Были «мертвые души», было множество случаев, когда не дали проголосовать молдаванам, работающим за границей (а таких граждан в республике почти 40 %). Но это не сильно волновало наблюдателей Европейского Союза. И правильно: оценивается не практика, а намерения. Коль скоро молдавская власть хочет приблизиться к Европе, то небольшие нарушения в ходе выборов более чем простительны. Только не надо обманываться. Если в ходе нынешнего кризиса либеральные партии одолеют партию Воронина, по недоразумению продолжающую именовать себя коммунистической, то в следующий раз Евросоюз с такой же благосклонностью отнесется к фальсификациям, жертвами которых окажутся коммунисты. А разве в Тбилиси оппозиция, требующая отставки Саакашвли, является менее прозападной, чем правящий режим? Или оппозиционеры в меньше степени ориентированы на принципы либеральной рыночной экономики? Или они более позитивно относятся к самостоятельности Абхазии и Южной Осетии?

В плане экономической политики разницы между оппозицией и правительством тоже не обнаружить. Ну, названия, ярлыки, конечно, отличаются. Опять же дизайн, стиль, цветовая гамма. На то они и выборы, чтобы предлагать публике однотипный товар под разными брендами. Но по сути разницы нет: «коммунистическое» правительство в Кишиневе проводило последовательную либерализацию экономики, приватизировало государственную собственность. Жилищно-коммунальную реформу проводило рука об руку с либеральной оппозицией, контролировавшей часть муниципалитетов, включая и столицу. 

Разумеется, различия есть. Только они не политические. Строго говоря, даже не экономические, скорее в сфере частной жизни главных героев.

Вот при Воронине как-то само собой получилось, что сын президента стал, кажется, самым крупным бизнесменом в республике. Или одним из самых крупных. Конечно, совершенно случайное совпадение. Талантливый предприниматель и все такое. Но у других политиков тоже дети есть. Обидно, да?

Политологам и журналистам найдется много работы. Главные герои тоже появляются перед телекамерами, давая собственное объяснение кризису. Для них очень важен исход борьбы – как поделить собственность и посты, кто получит более жирный кусок, а кому достанется кусочек поскромнее (до следующего передела).

Но главный смысл происходящего как раз в том, что ничего не происходит. Ничего значительного с исторической, социальной или даже политической точки зрения. Смысл переворотов (как успешных, так и терпящих поражение) в том, чтобы все осталось по-старому. Переворот – не более чем извращенная форма поддержания политической стабильности.

По большому счету, единственный вопрос состоит в том, почему все-таки политический процесс непременно приобретает форму погрома, если стороны вполне могут договориться по-человечески. У всех на глазах примеры Польши и Венгрии, где периодически происходит смена власти – посткоммунистическая партия уступает место антикоммунистической, а потом наоборот. И так они мило чередуются, меняясь местами, как партнеры в старинном танце – к всеобщему удовольствию. 

В известной басне Крылова «Квартет» зверушки тоже постоянно пересаживаются, но как ни меняются они местами, музыка выходит отвратительная. Показательно, впрочем, что герои басни могут пересаживаться снова и снова. Других музыкантов у нас нет. А потому публике не остается ничего другого, как слушать разные вариации одной и той же душераздирающей мелодии. 

Итак, почему в польско-венгерской версии «квартета» музыканты пересаживаются чинно и вежливо, а в Молдавии, Грузии и Украине перестановка стульев сопровождается мордобоем? И почему в балтийских республиках политический процесс все более сдвигается в сторону молдавско-грузинской модели, несмотря на то что эти страны уже приняты в цивилизованную семью европейских народов?

По всей видимости, главная причина лежит в социологии правящего класса. В Польше и Венгрии (точно так же, как в Чехии, Словении и, возможно, в Болгарии) сложилось некое подобие национальной буржуазии, которая сохраняет реальную экономическую власть и собственность независимо от того, как распределяются места в парламенте и в правительстве. Государство, в полном соответствии с либеральной теорией, получило роль «ночного сторожа», главная задача которого охранять достояние имущего меньшинства от неимущего большинства. И если эти сторожа регулярно меняются, то так только лучше – больше будут проявлять рвения.

Но стоит взглянуть на соседние посткоммунистические страны, как становится ясно: полноценного буржуазного класса здесь нет, есть скорее буржуазно-бюрократические кланы, поделившие собственность. Смена власти чревата перераспределением собственности, а потому власть надо удерживать силовыми методами. На худой конец, отдавая ее, ставить условия, требовать гарантий, а гарантии эти подкреплять тоже силовым ресурсом (если вы свергли нас, то завтра мы так же сможем свергнуть вас).

Беда в том, что общий кризис мировой экономики дестабилизирует политические и социальные системы даже там, где было достигнуто некоторое равновесие. И поскольку по Восточной Европе кризис бьет сильнее, чем по Западной, единство правящего класса может быть поставлено под сомнение даже в странах, которые до недавнего времени могли гордиться цивилизованными политическими отношениями.

Так что «модель-Молдова» вполне может быть тиражирована не только на восток, но и на запад. Вопрос лишь в том, что рано или поздно массам может надоесть роль статистов. А потребность в переменах выйдет за пределы пожелания сменить одного коррумпированного правителя на другого.

Автор: Кагарлицкий Борис
sursa: rabkor.ru

Tag-uri incluse:

Testati-va cenzura online!!

Posted in stiu si eu ceva by m3ta on 13/04/2009

Sa fiu sincer, nu am crezut ca in Moldova va fi nevoie sa am de a face cu cenzura resurselor bazate pe internet (scuzati-mi constructia cam deochiata, dar nu stiu alta traducere pentru “internet based resources”). Situatia nu este noua, chiar deloc, daca sa comparam cu China (care, ooops!! este si ea comunista) unde cenzura pe internet este aproape ca aerul, si care are unul din cele mai perfecte si ample sisteme de control a internetului. Si cu care se imparte frateste cu asa state ca Coreea de Nord si Vietnam, sper ca Moldova sa nu intre niciodata in aceasta lista.
Dar, na, pina la urma aceasta a ajuns si pina la noi, traim intr-o lume globala, si tot global se gasesc instrumente pentru a combate, sau cel putin pentru a fi la curent cu aceasta.

Pe acest link gasiti si un instrument de prima linie care va ajuta sa fiti la curent cu cenzura internet. Este vorba de un mic program care va permite sa vedeti ce se poate de accesat si ce nu. Scrieti ce adresa doriti in fisierul text, si lasati programul sa analizeze.

Va doresc niste rezultate revelatorii!!

PS: nu uitam sa scriem comentarii despre ce am descoperit!!